Mi-am setat o intentie pentru anul acesta care pare ca abia a inceput, desi suntem deja in luna Martie, si anume autenticitate.

La o analiza mai atenta, am observat ca este si un cuvant foarte folosit, chiar "trendy".

Cateva intrebari mi se tot invart in minte cam de pe la inceputul anului acestuia. Si multe sunt legate in special de social media, insa nu numai. Unele dintre ele au legatura cu prezenta in online, si cat timp acordam pentru ea.

Mai mult, cat din noi aratam in social media. Cat este prea mult, cand reusesc sa ma pastrez autentica, fara sa incerc sa fiu prezenta de dragul de a fi prezenta. Si pana unde merg atunci cand doresc sa impartasesc din experientele mele, cand vreau sa dau mai departe ce invat, ce experimentez.

Este o usoara confuzie care m-a tinut pe ganduri aceste prime doua luni. Insa cred ca am reusit intr-o oarecare masura sa imi stabilesc cateva reguli de "igiena proprie" in social media, reguli care m-au ajutat sa ma concentrez in cele din urma mai mult pe activitatea mea, care imi aduce multa bucurie, si totusi sa dezvalui si din mine, persoana din spatele camerei, dar intr-un mod in care sa ma simt confortabil.

Asadar o regula ar fi ca atunci cand postez sa fie lucruri care nu costa, sau cel putin care nu au costuri indecente. Precum o seara de citit cu un ceai, un film bun, mancaruri ale copilariei in care ne regasim cu totii. Sunt un om discret iar acest lucru il veti regasi si in social media.

Momentele de fericire maxima se traiesc cel mai bine in offline.

Exista in online o tendinta de a crede ca ceilalti traiesc doar vietile "curated" din Instagram, fara momente mai grele, de cumpana. Insa oamenii impartasesc in social media DOAR cele mai bune momente. Asadar personal incerc sa nu contribui la acest "zgomot" si asa mult prea mare. Dar, asa cum a spus o draga clienta, "mai patinez si eu" pe langa, adica evident, nu imi iese mereu ce mi-am propus. Insa, incerc sa fie primul gand atunci cand ma trezesc facand o poza cu telefonul pregatita de un story.

Insa daca m-am simtit bine privind un apus, un rasarit, am observat un cer superb, atunci voi impartasi. Din credinta ca cele mai bune lucruri sunt gratuite, si se intampla de multe ori atunci cand noi suntem prea ocupati sa facem planuri, si suntem nemultumiti.

Fac o trecere de la prezenta in online catre activitatea mea de fotograf de portret. Imi petrec mult timp in studio, si putine lucruri ma incarca cu adevarat asa cum o face o sedinta foto de portret, la finalul ei. Iar sedintele pe care le realizez sunt de multe ori din sfera Personal Branding si implicit creare de continut pentru online.

Personal ma simt responsabila pentru ca fotografiile pe care le realizez sa redea autenticitatea persoanei din fata camerei. Se pierde oare din spiritul artistic al fotografiei finale? Poate. Insa imi asum acest aspect, pentru ca fotografiile pe care le realizez arata o persoana in cea mai buna varianta a ei, iar asta pentru mine este suficient.

Asadar, incerc pe cat posibil ca fotografiile rezultate in studio sa contribuie la o mai mare incredere in puterea personala, la acceptarea propriilor defecte si nu la ascundenderea acestora "sub pres". Ceea ce ne face diferiti este ceea ce ne face si fermecatori, si ma bucur atunci cand observ ca fotografiile au contribuit in bine la dezvoltarea unei persoane. Asa stiu ca ceea ce ajunge mai departe in online este creat cu autenticitate in minte, si nu ofera o falsa imagine.

In anul care tocmai a trecut am reusit in cele din urma sa-mi definesc stilul de a fotografia. Iar in opinia mea, acesta ar trebui sa se afle undeva la intersectia intre ceea ce te motiveaza cel mai mult si ceea ce te pricepi sa faci cel mai bine.

Iar pentru mine cel mai important este sa pastrez naturaletea persoanei din fata camerei, si in acelasi timp portretul final sa aiba viata, sa transmita si sa fie firesc.

Ador sa fotografiez oameni si sa le cunosc povestea si, cel mai important, sa ii fac sa se simta bine in fata camerei. Acesta este "de ce-ul meu", asa cum ne sfatuieste Simon Sinek sa descoperim in cartea "Descopera-ti propriul de ce". Daca reusesc sa fac acest lucru, camera foto este doar un mijloc prin care reusesc sa arat persoana asa cum este ea de fapt, atunci cand se lassa descoperita, cand se simte bine si cand nu se gandeste la propriile defecte.

Cred cu tarie ca un fotograf de portret are aceasta responsabilitate (cel putin in fotografia de business, de branding personal, excluzand fotografiile conceptuale, de portrete artistice), de a scoate la iveala cea mai buna versiune a persoanei din fata camerei, si de a-i pastra autenticitatea in fotografia finala. Imi asum aceeasi responsabilitate si in editare. Aceea de a edita cu respect pentru trasaturile si individualitatea persoanei care s-a aflat in fata camerei mele. Intotdeauna voi face o editare atenta si subtila, si ma voi asigura ca nu depasesc un nivel de la care naturaletea dispare.

Cam asa s-au asternut cateva gaduri de inceput de an:). Acest articol il incepusem undeva prin primele zile ale anului 2025, insa a ramas in draft, nepublicat. Probabil tot pe fondul aceleiasi introspectii care m-a tinut ocupata la inceput de an. Si in draft a ramas, pana azi, cand verificandu-mi agenda, mi-am zis ca nu vreau sa mai am acest articol in pending, asa ca am decis sa-l completez, sa-l rescriu si sa-i dau totusi forma finala, adica un soi de "ce ganduri mai are Cristina, omul din spatele camerei la @Portretul Tau."